The Essential

M-am gandit adesea ca omul este exemplul cel mai elocvent al contrastului dintre aparenta si esenta. Bineinteles ca mi-au misunat prin minte diferite intrebari referitoare la aceste doua extreme: aparenta si esenta. Parerea mea este ca esenta este cea care confera lucrurilor viata si frumusete, cea care agita mereu calitatile sau defectele fiintei umane si carein cele din urma este cea mai importanta. Aparenta este acel simtamant straniu care acopera la suprafatainvelisul fiintei umane si care permite celorlalti semeni ai sai sa poate caracateriza omul.
In cele din urma cu totii aflam raspunsuri care ne trimit spre alteintrebari, spre alte culmi, spre alte tinuturi unde fiinta umana, omul de lut, afla cu reticenta ca nu-i decat o papusa vieintr-un teatru abstract, mort, pueril si rau care nu face diferentaintre aparenta si esenta.
Dar nu chiar interiorul alcatuieste esenta ? Nu chiar esenta este limitata de aparenta (trupul exterior) printr-un sunt, o linie desertica aparent vizibila, dar de fapt invizibila ? Nu cumva aceasta limita dintre aparenta si esenta este chiar omul ? Fiinta ?
Capsulain care ne purtam zilele este alcatuita dintr-un geam gros, indestructibil care ne permite sa respiram siin cele din urma sa traim. Vedeti voi, aceasta capsula, ne tine departe de lumea care ia viatain afara ei. Putem privi acest loc cu ochi rai, dar cu toate acestea capsula ne apara, ne protejeaza de rautatile si problemele exterioare. Ar fi un paradox sa spun ca nu putem privi prin ea, deoarece fiind transparenta ne permite sa observam usor tot ceea ce ne doreste inima. Ce seintampla atunci cand inima ne apasa, iar sufletul si mintea lucreaza corp la corp pentru a ne determina sa fugim, sa scapam in exterior ? Ei bine, seintampla ca toate fortele seintalnescintr-un singur loc, prindem aripi de vulture si plecam din mediul care ne-a adapostitin primii ani din viata.
Exteriorul nu este asa cum ne asteptam. Domina o atmosfera grea unde vantulisi arata coltii puternici, iar cerul care se presupunea sa fie albastru sageteaza spre noi cu picaturi reci si grele de ploaie… Unde ne adapostim ? Nu avem unde. Odata iesiti, evadati din capsula nu mai putem intrainapoi. Oh, dar tanjim dupa maretie, dupa aerul curat si mirosul proaspat al ierbii, si de pasarile calatoare si de vara, de primavara, si de fulgii de nea care adesea formau o patura alba pe sticla capsulei si ne dorim, ne dorim, ne dorim, dar degeaba.
Aparent, capsula parea un obstacolintre noi si lumea exterioara. Dupa ce i-am patruns peretii de sticla si am ajuns acolo unde credeam ca ne dorim am aflat cat de importanta era esenta capsulei. De ce ? Pentru ca aparenta este adeseainselatoare, iar esenta este adesea prea adevarata prin prisma realitatii ei.
Intrebarea este: de ce cautam sa favorizam mereu aparenta, iar mai apoi sa tanjim dupa esenta ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s