A Fi Viu Într-O Lume Moartă

Un mesaj care nu putea să cuprindă mai bine ceea ce simt. Îi mulţumesc pe această cale Anielei pentru gând şi pentru strădania de a fi vie într-o lume moartă.

„Nu putem schimba lumea dar putem schimba modul în care o privim !”
Între stimuli şi reacţii, există un spaţiu. În acest spaţiu se afla puterea de a ne alege reacţia. În reacţia noastră stă de fapt maturitatea şi libertatea.

Cu toţii vrem să trăim mai bine, mai frumos şi mai echilibrat. Fără să admitem că noi suntem responsabili de cum alegem să trăim, fără să acceptăm ca viaţa este o călătorie ce presupune conştientizare, atenţie, preocupare, perseverenţă, credinţă, speranţă şi multă iubire pentru noi, pentru ceilalţi şi pentru viaţă… ne abatem de pe drum.

Visez la o lume mai bună, preocupată de a fi, nu de a avea. O lume responsabilă de propria existenţă, în care fiecare ştie că prin propria contribuţie, prin propria schimbare poate genera transformări uriaşe. Visez la o lume în care oamenii îşi trăiesc conştient viaţă şi cauta să-şi împlinească potenţialul evoluând mereu. O lume care să-şi păstreze mintea deschisă formulându-şi mereu întrebări pornind de la răspunsurile la care au acces. O lume în care oamenii să-şi găsească sensul din libertatea de a fi unici, autentici, din acceptarea lor că fiinţe imperfecte şi totuşi minunate, care se respectă pe ele pentru că astfel să îi iubească şi să-i respecte şi pe ceilalţi. O lume în care valorile adevărate sunt cele care ne păstrează echilibrul minţii şi sănătatea emoţională, cele care ne învaţă să trăim cu noi şi cu ceilalţi o viaţă pe care s-o sporim nu s-o consumăm.
Visez la o evoluţie împreună cu cei din jurul meu, dăruind împreună vieţii din ceea ce ea ne-a oferit cu generozitate. Visez la o lume în care să ne unim puterile că aliaţi şi nu ca duşmani, să ne privim cu mai multă compasiune şi iubire, în care să avem mai multă credinţă pentru a fi mai sănătoşi, mai împliniţi şi fericiţi.

Visez că tot mai mulţi oameni să înţeleagă că nu putem supravieţui doar folosind. Nu putem doar acumula fără să oferim înapoi. Nu putem progresa prin competiţie. Trebuie să acceptăm ca doar împreună putem merge mai departe. Nu mai putem trăi în frică. Avem nevoie de pace şi linişte ca să fim creativi. Avem nevoie să relaţionăm, să ne facem înţeleşi prin comunicare, să fim toleranţi unii cu alţii şi să ne luăm puterea din acceptarea şi respectul pentru celălalt, pentru unicitatea lui şi cu entuziasm să ne punem pasiunea în slujba unei vieţi mai bune pentru noi şi copiii noştri. Cred cu tărie că nu mai putem trăi nepăsători şi nici singuri. Trebuie să învăţăm să trăim împreună cu noi ca să ne putem înţelege unii cu ceilalţi şi să facem din viaţa o artă în care ne exprimăm cu emoţie viziunea pentru a crea o lume mai frumoasă.

Trăiesc cu speranţa că pentru fiecare dintre noi vine clipa în care ne întoarcem spre noi şi unii spre ceilalţi cu iubire şi spre Dumnezeu cu credinţă, pentru a găsi drumul spre evoluţie şi sănătate !

Viaţa e un joc de noroc în care nu ajungem să împărţim noi cărţile dar suntem obligaţi să le jucăm cât mai bine ! Aceasta este datoria noastră faţă de noi şi faţă de copiii noştri. Să facem din viaţa noastră un model de trăire care să ne dea speranţa că viaţa poate fi trăită frumos. Viaţa poate fi mai bună, se poate schimba. Să fim noi schimbarea pe care o vrem în lume !

O mare parte a vieţii noastre o reprezintă promisiunile faţă de noi înşine pe care nu le-am respectat. Toate lucrurile pe care ne temem să le încercăm, toate visurile noastre neîmplinite, alcătuiesc o limitare a ceea ce suntem şi ce putem deveni. Necunoaşterea, lipsa atenţiei faţă de universul nostru interior, lipsa de autocunoaştere, înţelegere şi acceptare, teamă şi ruda ei apropiată, neliniştea, sunt cele care ne împiedică să facem ce avem de făcut ca să dobândim fericirea.

Pentru a ajunge să ne simţim împliniţi şi fericiţi învăţăm să ne desăvârşim arta de a trăi satisfăcându-ne nevoile fundamentale: de a trăi, a iubi, a învăţa şi a lăsa ceva în urmă ca moştenire !

Anunțuri