Prima Dată Ca Niciodată

DSC_0369Niciodată nu e că prima dată. Nici în durere, nici în bucurie. Nici în victorii, nici în renunţări.
Cu fiecare “primă dată”, betonam o părticică de simţire. O resimţim intens, o consumăm, dar în spatele ei rămâne ca un loc cauterizat, chiar în spatele unei intense fericiri. Niciodată a doua oară nu mai e că prima oară. Nici o palmă nu mai e la fel de usturătoare atunci când e a doua, faţă de cum ai resimţit-o pe prima.
După prima dată, întotdeauna te aştepţi. Nu mai e efectul de surpriză, dezvirginarea senzaţiei…

Asta nu înseamnă că nu mă regenerez de fiecare dată, că nu există multiple “prime daţi”. Nu, nimeni nu are monopolul asupra primei daţi, a primului gest, a primei bucurii, a primei decepţii. În fiecare împrejurare, în fiecare poveste, alături de alţi protagonişti, există mereu o primă dată. Dar există o primă dată şi apoi… restul daţilor. Nu mai doare, în restul daţilor, nu aşa că prima dată. Nici nu mai e explozia… Iar asta, e şi bine şi rău. Bine, pentru că se estompează. Rău, pentru că eu sunt omul pasiunulor, omul lucrurilor fierbinţi, prea puţin pentru mine călduţele, alea da-ţi-le oricui…

Dar fiecare poveste şi fiecare împrejurare are dreptul la o primă dată… Prima dată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s