Calitatea Sentimentelor

De multe ori în viaţă am renunţat la sentimentele mele, pentru că în prezenţa lor aveam impresia că nu puteam să răspund cerinţelor de “seriozitate” cerute de cei din jurul meu. De multe ori nu am crezut în sentimentele mele pentru că ele sfidau orice logică şi argumente raţionale. De multe ori am fost nevoit şi a trebuit să uit de sentimentele mele, pentru că nu acestea să fie cele care judecă oamenii şi faptele lor, după o măsură subiectivă ce nu-mi aparţinea decât mie şi nimănui altcuiva. De prea multe ori poate am “rezistat” unui exerciţiu autentic de trăire pe care mi-l ofereau întotdeauna gratuit sentimentele mele, dar alături de aceste multe sentimente pe care le-am ocolit de teamă că ar fi “impracticabile”, am avut şi bucuria şi satisfacţia de a trăi sentimente ce m-au apropiat atât de mult de mine însumi încât am putut simţi fericirea caldă a sufletului simplu şi neamestecat nici cu lucrurile concrete, nici cu cele abstracte ale pseudo-libertatii de care dispun. De fapt acum îmi dau seama că trăirea sentimentelor pe care fiecare din noi le avem nu este niciodată uşoară, sau rapidă şi de multe ori nu-i nici prea “ieftină”, pentru că sentimentele nu vin din superficialităţile cu care ne hrănim în mod cotidian, şi nu sunt nici manifestările unor inepţii ce ne aparţin numai nouă, pentru că sentimentele vin din profunzimile fiinţei noastre, ele ne aduc în starea de graţie, când atingem esenţialul vieţii noastre, indiferent ce înseamnă acest esenţial în realitatea pe care o trăim şi cum este acesta valorizat sau devalorizat de noi şi de ceilalţi oameni. Calitatea esenţială a sentimentelor noastre este aceea că ele nu pot fi vindecate. Nu pot fi vindecate pentru că ele nu reprezintă o “boală” pe care am mostentit-o sau am dobândit-o, nu, dimpotrivă ele sunt semnul cel mai evident al sănătăţii fiinţei noastre, a spiritului care se lăsă chinuit şi îngrămădit într-un corp ce îşi construieşte o personalitate şi care de cele mai multe ori ne subjuga toate energiile noastre. Sentimetele sunt cele care ne transforma, sunt cele care nu se termină niciodată, sunt cele care ne îmbăta, dar care din păcate sunt mereu gonite de profundă inerţie a societăţii în care trăim. Sentimentele mele sunt ca un pian, un pian pe care nu l-am avut niciodată, dar la care vă jur că am cântat, mânat de tristeţea clipelor înghesuite pe clapele stinghere. Şi este greu să nu auzi în muzică sufletului tău, o greutate care de fapt îţi ameţeşte viaţa, rostogolindu-ţi ganduri-le ca nişte valuri ce-şi poartă bătrâneţea din spuma albă a unor îngrijorări şi sub apăsarea cărora din păcate cedăm de prea multe ori. Dacă vă temeţi de sentimente, dacă uitaţi de ele, sau dacă renunţaţi la ele, şi vă gândiţi că totul este perfect în viaţa voastră, atunci să ştiţi că, ceva nu este în regulă !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s