„Adevărul Care Salvează Minciunile”

Pacea este o lecţie greu de învăţat atunci când acceptăm orice luptă pentru a ne apăra gândurile şi opiniile. Pentru că nu poţi să rămâi niciodată netulburat şi senin atunci când crezi că celălalt a greşit şi te arunci într-o luptă în care îţi ţipi cuvintele şi argumentele, transformând logica într-un bat, cu care loveşti neiertător greşelile pe care le descoperi fericit în raţionamentele adversarului.

Pe urmă începi să vorbeşti din ce în ce mai tare, urechea îţi este agresată de ţipetele celuilalt, şi te trezeşti că nu mai vrei nimic altceva decât să-l doborî, să-l înfrângi.
Totul devine o nebunie şi fără să-ţi dai seama că suferi ai vrea să-l faci şi pe celălalt să sufere mai mult decât tine. Vorbim prea tare unul cu celălalt, pentru că aşa cum spunea cineva, inimile noastre sunt atât de departe una de alta că nu mai pot comunica între ele.

În disperarea confruntării însă cine stă să se mai gândească la inima celuilalt şi chiar la inima sa, totul se îndreaptă spre mintea care pare singura armă necruţătoare cu care poţi să obti victoria.
Numai că mintea nu este totul dacă vrem să scăpăm de un loc în care răutatea mâniei ne face să ne simţim hartuiţi şi agasaţi, sau mânioşi pentru lipsa de consideraţie ce decurge din comparaţiile pe care le facem.
Dacă vrei să cunoşti lucrurile trebuie să te apropii cât mai mult de ele, dacă vrei doar să-ţi placă acele lucruri atunci este bine să le priveşti de cât mai departe, spunea Caragiale.

Şi cred că avea dreptate.
Ceea ce nu înţeleg eu, este dacă aceste sfaturi se potrivesc şi pentru oameni, pentru că atunci ar însemna că orice fel de cunoaştere a unui om îţi va aduce cu siguranţă o neplăcere.

Numai că noi oamenii avem un neastâmpăr care ne face mereu să ne apropiem de ceilalţi oameni pentru a-i cunoaşte mai bine chiar şi atunci când aceştia ne plac privindu-i de departe,
Şi facem asta nu din răutate ci, mai mult pentru că vrem să spulberăm îndoială pe care o avem cu privire la iluziile noastre în care trăim.

Pentru că fiecare dintre noi cauta adevărul în felul său personal. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu ştim ce este adevărul ne arătăm gata să renunţăm la toate inluziile noastre cu care trăim zi de zi pentru o clipă din acest miraculos adevăr.
Şi dacă iluziile noastre ar fi ca nişte picături de ochi ce ne ajută nu doar să vedem mai frumos şi mai colorat această lume ci, chiar să ne apărăm realitatea pe care am construit-o în vieţile noastre, atunci poate că adevărul, ar fi chiar deschiderea ochilor noştri spirituali cu care am putea vedea acea parte din lumea ascunsă încă în lumina nevăzută.

Pentru că Adevărul care nu este trăit ci doar folosit în cuvinte, nu face decât să salveze minciunile care se spun despre el.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s