De La Credință La Dragoste

De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţă; cu cunoştinţă, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni”. (2 Petru 1.5-7)
Este un îndemn pe care şi eu îl primesc la fel ca şi voi şi după ce-l ascultăm nu rămâne decât să-l punem în practică. Din aproape în aproape vom înţelege, în parte, ce a vrut să transmită „Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos”.
A ne da toată silinţele presupune un efort susţinut, o străduinţă îndelungată, nu este un lucru ce vine de la sine, asta implică şi voinţa noastră. Cum de la credinţa se ajunge la dragostea de oameni… este o cale lungă, iar dacă pierdem o za din acest lanţ e posibil să nu ajungem nicăieri, ca şi cum ne-am opri la jumătatea unei călătorii. Ţinta este dragostea de oameni, şi între toate componentele enumerate există o interdependenţă. Pentru a exemplifica am ales facerea unui bine.
Punctul de plecare este credinţa… o încredere deplină, dar credinţa fără fapte este moartă, ca şi cum crezi că un lucru este bun şi nu-l faci. Nu pregeta să faci un bine, activează, iar fapta realizată aduce consecinţe, îţi dai seama că acel bine făcut îţi produce bucurie, pace, înveţi sentimentul dăruirii şi ajungi astfel să cunoşti. E important să cunoaştem binele, voia lui Dumnezeu, şi să ne cunoaştem limitele. Cunoscând binele, te vei înfrâna de la rău, de păcat şi tot ceea ce cugetul îţi spune că nu este bun. Şi dacă, de regulă m-aş mânia, aş reacţiona impulsiv sau în grabă, înfrânarea va lucra în mine răbdare, faţă de ceilalţi şi faţă de răspunsurile pe care trebuie să le primesc. Astfel voi fii smerit şi voi avea o atitudine evlavioasă faţă de Domnul care-mi pregăteşte chiar şi faptele bune mai dinainte că eu să trec prin ele. Fiind în această stare, nu voi mai privi spre mine şi nevoile mele ca fiind prioritare, ci mă voi ocupa de fratele meu, privindu-l mai presus de mine, şi astfel apare dragostea de fraţi. Şi dacă-L iubesc pe Dumnezeu îl iubesc şi pe fratele meu. Dar, dacă fac bine doar celor care îmi răspund la fel, sau îi iubesc doar pe cei care mă iubesc, atunci ce răsplată voi primi ?… astfel această dragoste de fraţi se răsfrânge asupra tuturor semenilor şi am ajuns astfel la dragostea de oameni, adică ţinta noastră… e ca un joc de domino… succes ! Sper că vei câştiga !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s