Libertate Egalitate Și Fraternitate

Presupun că acum ar fi foarte greu să te mai poţi numi democrat, declară Charley şi în ochii lui albaştri luci o lumină de maliţiozitate.
Simon făcu un gest de nerăbdare şi nu ţinu seama de observaţia lui ironică.
Democraţia este un moft. Un ideal irealizabil pe care propagandiştii demagogi îl agita în fata maselor, întocmai cum ai agita un morcov prin faţa naşului unui măgar pe care vrei să-l duci cu tine. Marile lozinci ale secolului al nouăsprezecelea, cu libertate, egalitate, şi fraternitate sunt simple aiureli.

Libertate ? Clasele populare nu au nevoie de libertate şi nu ştiu ce să facă cu ea, după ce li s-a acordat. Datoria şi placera lor este să slujească pe altul; astfel se pot simţi în siguranţă, ori aceasta este dorinţa lor cea mai profundă: să se ştie în siguranţă. Este un fapt constatat de multă vreme, că singură libertate care merită să existe este libertatea de a face bine, ori posibilitatea de a face bine este la îndemână forţei. Fapta bună este o creaţie a opiniei publice şi e prescrisă de lege; opinia publică însă e creată de acei care au puterea de a-şi impune punctul lor de vedere, şi singura sancţiune pe care i-o da legea, este forţa care se ascunde dincolo de ea.

Fraternitate ? Ce înţelegi prin ea ?
Charley se gândi câteva clipe la această întrebare.
– Da, nici eu nu ştiu. Dar cred că este sentimentul care ne leagă unul de altul ca şi când am fi cu toţii membri unei mari familii, şi findca ne este dat să trăim aici pe pământ un timp atât de scurt, este mult mai bine să ne înţelegem unul cu altul.
– Altceva nimic ?
– Poate ar mai fi consideraţia că viaţa este foarte grea şi probabil este mai uşor pentru fiecare dintre noi să o trăim fiind buni şi blânzi unul faţă de altul. Oamenii au o mulţime de greşeli, dar îşi au şi părţile lor bune. Cu cât cunoşti oamenii mai de aproape, te convingi tot mai mult că sunt cumsecade. Asta dovedeşte că dacă le arăţi puţină apreciere vor fi gata să-ţi întindă o mână de ajutor.
– Prostii, dragul meu, toate acestea nu sunt decât prostii. Tu eşti un sentimental incorigibil. Înainte de toate nu este adevărat că oamenii devin mai buni, pe măsură ce îi cunoşti mai bine; nu devin deloc. Tocmai asta este motivul pentru care trebuie să te mulţumeşti să cunoşti oamenii, fără să încerci să ţi-i faci prieteni. O cunoştinţă îşi dezvăluie în faţa ta numai părţile bune, este atent şi politicos, cauta să-şi ascundă defectele sub masca unui coventionalism; dar imediat ce ajungi cu el la o intimitate care să-i permită să-şi scoată masca, va căuta să-l cunoşti atât de bine încât să nu mai aibă nevoie să se prefacă şi vei constata prezenţa unei fiinţe atât de josnice, o fire atât de vulgară, atât de lipsită de voinţă şi atât de coruptă, încât ar trebui să fii zăpăcit, ca să nu-ţi dai seama că aceasta este firea lui adevărată şi ar fi tot atât de inutil să-l condamni din cauza aceasta, pe cât de aberant este să condamni lupul, din cauză că sfâşie. Esenţa omului este egoismul. Egoismul este în acelaşi timp şi puterera şi slăbiciunea lui. O, eu am avut ocazia să cunosc foarte bine oamenii, în timpul celor doi ani de activitate ziaristică. Sunt vanitoşi, meschini, lipsiţi de conştiinţă, zgârciţi, sperjuri, abjecţi şi gata oricând să se vândă unul pe altul, nu numai din cauză că ar putea trage un folos imediat, ci chiar din spirit de maliţiozitate. Nu există nici un mijloc la care n-ar fi în stare să facă apel, pentru ca să sape groapa unui rival; nu există umilinţă pe care n-ar fi în stare să o accepte, pentru a obţine un titlu sau o decoraţie. Pe urmă gândeşte-te la setea lor neastâmpărata de reclamă; sunt în stare să se târască în patru labe prin faţa unui gazetar obscur, numai să scrie câteva rânduri favorabile despre ei. Cei bogaţi ar fi în stare să comită mârşăvii, numai să poată câştiga câteva sute de care n-au nevoie. Onestitatea, onestitatea în politică, onestitatea în comerţ – sunt chestiuni care depind întotdeauna de ceea ce se poate câştiga cu ele; singurul amănunt care-i determina uneori să se oprească, este frică. Căci toţi sunt nişte laşi… Dacă ai sta să le asculţi discursurile, valul de oratorie răsuflată pe care îl răspândesc în jurul lor, minciunile cu care caută să se zăpăcească unul pe altul ! O, crede-mă. Ar fi peste putinţă să faci ceea ce am făcut eu din ziua când am plecat de la Cambridge, şi totuşi să-ţi mai rămână vreo iluzie în legătură cu firea omenească. Oamenii sunt josnici, laşi şi ipocriţi. Mi-e silă de ei !
Charley plecă privirea în podea. Se simţea cuprins de furie când se gândea la ceea ce ar fi vrut să-i răspundă lui Simon. Cuvintele lui păreau mult mai caraghioase.
– Nu-ţi inspira nici un fel de milă ?
– Mila ? Mila este o slăbiciune feminină. Mila este sentimentul pe care ţi-l stoarce cerşetorul din cauză că nu are stomac, nu are creier şi nu este vrednic să-şi câştige existenţa în mod cinstit. Mila este linguşirea după care este însetat netrebnicul pentru a-şi putea salva respectul faţă de sine însuşi. Mila este şantajul ieftin şi care-l plăteşte din când în când bogatul, pentru a se bucura în mai multă linişte de prosperitatea lui.

Egalitate ? Egalitate este cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea rasei omeneşti. Ca şi când oamenii ar fi egali sau ar putea deveni vreodată egali. Vorbesc de egalitate, numai din calcul. La ce i-ar putea servi omului egalitatea, când ea nu-i poate oferi nici un avantaj ? Oamenii se nasc inegali; se deosebesc unul de altul prin caracter, prin vitalitate, prin conformaţia cerebrală şi nici o egalitate venită la întâmplare nu poate nivela aceste deosebiri. Vasta majoritate a oamenilor este o adunare de mediocrii: indivizi uşor încrezători, superficiali şi inconştienţi; de ce să acorzi acestora egalitate de posibilităţi cu cei care au caracter, inteligenta, voinţa, vrednicie şi forţa ? Şi tocmai această inegalitate firească dintre oameni, face că democraţia să fie imposibilă. Ce farsă stupidă ar fi să guvernezi o ţară cu ajutorul a milioane de capete seci. în primul rând aceştia sunt incapabili să-şi dea seama ce ar putea fi bine pentru ei, în al doilea, oamenii aceştia nu au capacitatea de a obţine binele pe care-l doresc. La ce se reduce democraţia ? La puterea de persuasiune a strigătului de alarmă pe care l-au inventat politicienii mârşavi şi egoişti. Democraţia este dirijată de magia vorbei, ori numai rareori se întâmplă ca un orator să aibă şi cap, iar dacă se întâmplă totuşi să aibă, nu se poate folosi de el, căci nu are timpul necesar, deoarece îşi cheltuieşte toată energia, căutând să linguşească adunările proştilor, de voturile cărora depinde situaţia lui. Democraţia, din punct de vedere teoretic, a fost una absurdă, iar astăzi îmi dau seama că şi din punct de vedere practic nu este altceva decât o farsă.”

Anunțuri

Un gând despre „Libertate Egalitate Și Fraternitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s