Aberații

Cum au dat băncile 500 mil. euro pe promovare şi s-au ales cu 1,5 mld. Euro în restante la credite.
Profituri totale de miliarde de euro, un şold al creditelor care a urcat de la 13 mld. Lei, în 2003, la peste 200 mld. Lei, în 2008, şi un portofoliu de clienţi care a crescut exponenţial. Nota de plata: restante în valoare de aproximativ 6 mld. Lei. şi numărătoarea continuă.

Vă amintiţi de „Zanul” de la Banca Transilvania, de piticii de grădină care ştiau totul despre creditul pentru orice de la UniCredit tiriac Bank sau de melcul de la HVB ? Până şi el avea o casă, aşa cum şi-au dorit şi românii care au dat buzna să se îndatoreze cu până la 75% din venituri, cu „dobânzi promoţionale ZERO”.

„Campaniile de promovare ale instituţiilor financiare au încercat să devieze accentul de la problemă acută a banilor spre motivaţia şi finalitatea investiţiilor cu caracter personal, făcând apel la nevoile fundamentale de siguranţă şi bunăstare, pe de o parte, şi indicând o cale spre atingerea unui nou statut, pe de altă parte”, a explicat pentru Business Standard psihologul Alexandru Iordan.

Cum s-au întâmplat toate acestea ? La prima vedere, a fost încrederea într-un sistem financiar infailibil, şi secund, ignorarea unor semnale privind evoluţia pieţei şi economiei pe termen mediu şi lung.
La o a doua vedere, observăm un alt fenomen economic, mult mai interesant. Am mai spus-o în postările anterioare şi o repet – băncile nu sunt entităţi private independente, ci fac parte dintr-un sistem financiar mult mai complex, care la vârf patronează domenii extrem de vaste, de la industrial, shipping şi mining, la retail şi real estate. Băncile doar finanţează aceste activităţi. Ele intră primele (sunt trimise) pe pieţe în dezvoltare şi se retrag ultimele (rămân să stingă lumina), când pieţele sunt epuizate.
În România băncile au finanţat investiţii şi achiziţii de mărfuri, de la maşini, la bunuri de larg consum. În ţara au rămas bunurile respective, la valori perisabile, iar banii au plecat afară. Să ştiţi că fenomenul este întâlnit oriunde în lume; diferenţa constând în soliditatea economiilor pieţelor respective.
Prin urmare, pierderile băncilor au fost calculate cu mult timp înainte, şi deranjează doar pe necunoscători.
Azi, banul nu mai contează atât de mult, pentru că virtualitatea lui îl face disponibil în orice moment. Este greşită gândirea unora, care cred că fără ban nu pot face nimic. Atenţie, gândesc macro-economic; nu vorbesc de roşii şi castraveţi. Dacă ai ceva de vândut, banul vine singur, cu atât mai mult azi, când datorită crizei, există o penurie de oportunităţi. Prin urmare, contează doar capacitatea pieţelor de a oferi investitorilor ceva atractiv şi interesant de cumpărat. Cât timp se va întâmpla acest lucru, pe pieţe va intra capital, iar cel care va câştiga, va fi cel care va şti să obţină profit maxim, adică un deficit de cont curent minim.
Secretul unei dezvoltări durabile, e să ştii să atragi bani prin proiecte interesante. Şi mai ales să anticipezi pe termen mediu şi lung, şi să nu rămâi în piaţa descoperit, cu active neperformante.
Dar pentru că toate acestea să fie înţelese şi aplicate, este nevoie de o gândire colectivă. Adică exact ce ne lipseşte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s